Hello and fuck you.

Asta a zis multe zile, de ce? Nu era într-o stare bună deloc. A avut mai zilnic dureri de cap sau burtă,dar azi se simte mai bine. Mult mai bine, aşa că o să se uite la un film, cu o doză de bere în mână. Bere? Da, bere. Nu băuse de ceva timp bere şi dintr-odată îi veni poftă, cu toate că detesta băutura, dar berea făcea excepţie.
Reveni în pijamalele ei, fiind noapte şi luă o doză de bere, ducându-se direct către canapea şi deschise televizorul. Beea berea cu paiul. Ciudat, nu? Cam aşa ceva, dar aşa era şi ea. Destul de ciudată şi total de pe altă planetă.
-Music start! zise dintr-odată, neavând nicio legătură cu ceea ce făcea sau se uita, dar nici nu prea îi păsa. Nu era nimeni acolo aşa că nimeni nu va râde sau ceva de genul,nu? Începu un film horror atunci, şi cu toate că detesta filmele horror, atunci dori să se uite neapărat. Se ghemui toată sub o pătură, bând în continuare berea cu paiul.

Deși era probabil o oră târzie, lui Jun nu-i păsa de asta. Defapt, seara întotdeauna îi veneau diferite idei care mai de care tâmpite, ciudate, unele plăcute.. depinde! De data asta nu avea chef să compună nimic, era afară, rezemat de trunchiul unui copac, cu chitara în brațe. Asta după ce fotografiase mai toată ziua, acum avea ”poftă” de altceva.
Cu țigara aprinsă între buze, își plimbă ușor degetele lungi și albe pe corzile chitării, formând un cântec de la Gun's N' Roses - ”Sweet Child O' Mine”. În timp ce cânta, creea cerculețe de fum în aer privind o clipă cerul plin de stele, dar în special mândra lună apoi își închise liniștit ochii, lăsându-se purtat de acel val în clipe lungi de muzică.

Ce ar zice o persoană dacă Ji Yeon i-ar povesti că a spus aiurea "Music start" şi dintr-odată ceva a început să cânte? Probabil că e nebună, căci la televizor clar nu începuse să cânte nimic, ci doar să ţipe cineva, şi mai era şi televizorul la maxim, făcând-o să arunce oarecum doza de bere şi să cadă de pe pat, dar nu făcu niciuna dintre astea. Asta e bine. A dat televizorul mult mai încet, şi începu să meargă pe vârfuri către geam. L-a deschis şi se aplecă uşor deasupra lui.
-Are you a stalker or something? întrebă, la fel de aiurea ca de obicei, dar altfel nu putea descrie acea persoană care începu să cânte imediat ce zise ea "music start". Trebuia să fie cineva ce a urmărit-o, clar. Poate o pisică [,] care s-a transformat mai apoi în vrăjitoare. De când are pisica aia nebună, numai la prostii se gândeşte. Zilnic. Every single day. Deja devenise un coşmar să intre în camera ei şi să audă un "miau".

Jun Yeon nu scoase nici un cuvânt, aceasta fiind ora lui obișnuită la care cânta. El nu prea ținea cont de părerile altora, dacă era sau nu voie să cânte afară atunci când simțea el nevoia. Pur și simplu, prin muzică, pictură sau fotografie se exprima cel mai bine decât în cuvinte. Vorbele de cele mai multe ori nu erau de partea lui, sau cel puțin nu dorea ca să fie așa... mulți îl credeau ciudat, dar nu-i prea păsa de lucrul acesta.
Ar fi vrut să-i răspundă acelei voci, dar și-ar fi distrus dispoziția în care era.. una liniștită, plină de calm. Probabil că ar fi discutat cu acea persoană mai târziu. Fumul țigării urcă ca o fantasmă către cerul negru și plin de stele, dându-i o imagine băiatului poate una misterioasă, ciudat de plăcută.

-Zi ceva!
Se simţea din ce în ce mai ameţită, asta din cauza berii. Nu era obişnuită cu alcoolul, deci era normal să o ia la cap repede. Fix când era aproape să o termine, scăpă doza de bere pe geam şi a ţipat după ea. Credea că o să prindă aripi şi o să se întoarcă înapoi în mână la ea? Da, cam aşa ceva. A luat-o la fugă către ieşirea din conac şi se duse rapid către doza de bere; păcat că nu o văzu şi în schimb, se împiedică şi căzu pe burtă. Frumos, Ji Yeon, frumos. Meriţi un premiu.
-Owwww! Era prea ameţită să se mai ridice. Ar fi stat acolo să doarmă şi dintr-un motiv sau altul, acel pământ era atât de moale! Oare de ce? A privit în jos, şi avea atunci îşi dădu seama ce era. Noroi. Plouase acum câteva ore şi se făcuse mult noroi în faţa conacului, având în vedere că era plin de pământ. Acum pijamalele ei frumoase şi curate erau pline de noroi şi la fel şi picioarele, de fapt, tot corpul. Păcat. Cu câteva minute făcuse duş. A consumat apă aiurea. Dacă ştia că va cădea în noroi nu mai făcea duş.
A ridicat privirea şi dădu de un băiat, cu chitara în mână. STALKER, acest cuvânt îi veni în minte, dar mai apoi îşi aduse aminte de el. Era băiatul inocent care fuma. Uşor de realizat.
-Oh. Bu- Auu! Dorea să zică "bună" dar ceva o ciupi de picior şi o făcu să zică în schimb "au". Bună, a continuat mai apoi, trecând cu mâna peste frunte, nerealizând că acum se murdărise şi pe faţă. Oh, great, murmură printre dinţi şi oftă.
Nu se îmbătase, dar clar o luase rău de tot la cap şi acum corpul ei cerea mai mult alcool. Asta era grav, căci ea când păţeşte aşa, începe să vorbească aiurea, de fapt, nu aiurea. Adevărul. Deci dacă el dorea să afle acum ceva, putea să fie sigur că îi răspunde sincer.

Se pare că acea persoană chiar insista ca Jun Yeon să scoată un cuvânt, două.. cine știe. Însă atunci se opri din cântat, aruncă țigara pe iarbă și se ridică încet de jos, călcând tutunul ce începu să fumege cu vârful skaterilor. Își puse cu grijă chitara în husa neagră și încercă să-și păstreze calmul, mai ales că nu avusese șansa deplină pentru a-și face ”siesta”. Dar nu conta, își puse liniștit chitara în spate.
Cum se întoarse pe călcâie, o observă pe acea fată ce o întâlnise acum câteva zile pe hol, îmbrăcată DIN NOU în pijamale. Când o văzu, râse scurt și clătină din cap amuzat, însă zâmbetul îi pieri imediat când o mai observă prin noroi. Chiar nu era atentă pe unde mergea? Sigur băuse ceva înainte, nu oricine poate fi așa împiedicat - nici el nu era așa când servea alcool, asta poate pentru că era și băiat. Dar fie. Se apropia cu pași mărunți către ea și o ridică ușor în brațele sale ce păreau atât de firave. O privi lung, de parcă ar fi fost supărat dar nu era deloc.
- Te-ai lovit, huh? o întrebă pe un ton destul de plăcut, cercetând-o cu privirea sa cafenie. Reuși să o pună pe picioare, însă mai mult să o vadă dacă își poate păstra măcar echilibrul.

Ce va face acum? Era jenant, dar nu prea îşi dădea ea seama de asta în acel moment. Sau mai bine, ce va face după ce îşi va reveni complet? Atunci chiar ar fi fost penibil şi extrem de jenant pentru ea. Ea nu făcea aşa ceva nici atunci când primea mai mult zahăr decât trebuie, iar acum era în noroi, ameţită de abea se mai ţinea pe picioare. Cine-ştie-ce impresie şi-a făcut el despre Ji Yeon. Oricum, trebuia să ştie că ea nu era deloc aşa. Asta e probabil prima şi ultima dată când păţeşte aşa ceva.
În scurt timp se simţi ridicată de jos, şi întoarse privirea spre băiatul din faţa ei. O atinse, adică, o ridicase doar, dar ea era plină de noroi. Ce fel de băiat e el? Chiar aşa mult îi pasă de persoanele care cad în halul ăsta? Mhm, poate că da.
-Da, da, adică, nu. Nu simţea nicio durere în acel moment, însă mâine clar va avea o durere şi de stomac, şi de cap şi de picioare şi de tot. Picioarele începuseră să îi tremure uşor şi înghiţi în sec. Simţea că o să cadă, şi acesta era motivul pentru care făcu ochii mari. Era să cadă pentru a doua oară, dar reuşi să întindă mâna şi să se sprijine de umărul băiatului.
Începu să râdă aiurea în scurt timp, de propria persoană.
-Pff, uite-te la mine, sunt ridicolă. De ce îţi pierzi vremea cu mine? You're a weirdo, dar eşti destul de cute. zise, fiind sub influenţa alcoolului, căci dacă acum era mai trează, clar nu întreba sau zicea aşa ceva.

Hmm, dap. Era puțin ”amețită” - poate și de asta ea alunecase în halul ăsta și realiză deloc. O privi cercetător în continuare, dându-și seama oricum că abia ziua următoare avea ca tânăra să simtă ”mici” dureri. Clătină din cap când o văzu și surâse scurt când o auzi, mai ales la partea cu weirdo. Mda, era obișnuit cu astfel de replici..de când se știa, mereu era considerat așa. Asta probabil că-i păsa de ceilalți din jurul său mai mult decât propria persoană, chiar dacă părea un tip rece, distant uneori - dar avea și părțile sale bune, ca orice ființă.
- Haide, ai nevoie de o baie! spuse Jun Yeon după o clipă de liniște în care o ridică iar in brațele lui și păși spre conac, acum pe chipul său nu mai era schițat nici un gest.

Continuă să râdă până când el o ridică în braţe şi îi spuse că are nevoie de o baie. A făcut ochii mari şi încercă să îl îndepărteze, căci se simţea prea aproape de el. Ei îi era frică de aceste apropieri, pur şi simplu nu era fanul îmbrăţişărilor şi de asta nici nu avuse vreun iubit până acum. Toţi o credeau ciudată pentru asta, deşi era destul de cute şi personalitatea ei era destul de plăcută.
Nu suporta să fie îmbrăţişată, atinsă sau pupată. Avea slăbiciune pentru asta, nu putea să suporte niciuna dintre astea şi nu ştia de ce. Îi era frică să fie rănită, aşa cum au fost unele prietene de-ale ei. Dorea să îşi păstreze acea inocenţă şi mai ales, primul sărut să fie cu cineva special, nu cu oricine care ar lăsa-o după câteva zile sau săptămâni. Era fragilă.
Îşi puse mâinile pe pieptul lui şi îşi îndepărtă oarecum capul, iar inima începu să-i bată mai repede.
-Uhm, baie? Îmi faci tu baie?întrebă, nefiind sigură dacă poate să stea în picioare în cabina de duş, deci avea nevoie de cineva care să o ajute. Oricum, dacă el nu îi zise că are nevoie de baie, ea s-ar fi spălat pe faţă şi s-ar fi schimbat de haine, atâta tot. Nu duş, nu nimic, căci nu dorea să îşi rupă gâtul prin baie.

- În cadă, nu în cabina de duș, și nu. Nu fac baie cu tine. îi răspunse calm ca și până acum, surâzând doar în sinea lui la gesturile fetei. Și nu mă mai împinge. Nu te mănânc! adăugă după câteva clipe, așezând-o mai bine în brațele sale. Urcă cu grija treptele scărilor de la intrarea în conac, iar cum intră în clădire, o întrebă pe tânără la ce etaj stătea. Nu de alta, dar nu avea dispoziția necesară să intuiască exact etajul și numărul camerei.
Oricum, deja se gândea cum va decurge acea seară și cum va reuși probabil să o trezească din mica beție pe fată.

Habar nu avea că în conac există şi căzi. Ea făcuse baie numai în cabina de duş şi atăt. Baia ei avea cabină de duş, deci trebuia să o ducă în altă baie unde e cadă, altfel ar fi groaznic.
-Hei, de ce? Întrebă cu referire la faptul că el zise că nu va face baie cu ea. De ce nu, huh? continuă mai apoi, nedându-şi seama pe moment ceea ce îi cerea băiatului. Cel mai probabil şi-ar fi dat palme imediat ce îşi va reveni din beţie.
El o aşeză mai bine în braţele lui, chipul ei ajungând iar aproape de al lui şi a înghiţit în sec. Cu toate că el o asigurase că nu o mănâncă şi oricum nu se gândise la asta în orice caz, ea tot nu dorea să fie prea aproape, dar a lăsat-o baltă, fiindcă orice ar face, el ar aşeza-o la loc mai bine.
-Etajul al doilea, camera um... camera... Nu-mi aduc aminte, răspunse mai apoi şi începu să chicotească într-un mod stupid. Chiar nu-şi mai aducea aminte numărul camerei şi oricum nu era etajul al doilea. Ea stătea la al treilea, deci greşise şi etajul.

Renunță la ideea de a merge la ea în cameră de când o auzise cum vorbea. Era clar, nu avea cu cine sta de vorbă așa cum trebuia în acea clipă. Așa că se îndreptă liniștit către camera lui, ținând-o pe fată cu grijă în brațele sale. Dormitorul său era la etajul unu, deci nu departe de cei doi, numai bine urcau scările și ajunse la ”destinație”.
În câteva clipe în care o lăsă pe tânără să vorbească orice dorea ea, deschise cu atenție ușa din lemn și pătrunse cu încet în camera. Cum intră, o lăsă pe canapea, la fel și chitara, însă aceasta undeva sprijinită de perete apoi se întoarse pentru a închide ușa.
- Bun, îți pregătesc cada cu apă pentru baie. Bine? spuse Jun Yeon după ce-și dădu hanoracul negru jos de pe el, rămânând într-un tricou alb cu diferite desene comice pe el.

Chiar avea de gând să aibă grijă de ea? Era recunoscătoare, sau cel puţin, va fi când îşi va reveni. Dacă nu era el afară probabil în acest moment era tot pe jos şi dormea.
Privi în jur, dându-şi seama rapid că asta nu era camera ei. Camera ei era plină cu ursuleţi de pluş şi chestii drăguţe, pe când asta, era o cameră de băiat. Îşi putea da seama rapid. Probabil era camera lui. El a lăsat-o pe canapea şi privi în jur în continuare, dar privirea rămase ţintă la un moment dat asupra lui Jun Yeon. S-a ridicat uşor de pe canapea, dar sfârşi prin a ajunge tot pe canapea, căci nu putea sta deloc, dar deloc pe picioare.
-N-nu! Uff, făcu o pauză şi îşi puse mâna pe frunte şi oftă, dar dintr-odată începu să chicotească. De ce începuse să se gândească [,] că el va începe să facă streaptease? Numai la prostii se gândea de când băuse acea doză de bere.
-Bine, bine. A acceptat în final, închizându-şi ochii pentru câteva clipe, dar adormise imediat.