It's So Easy ...

Plictisindu-se în camera ei se gândi să facă o mică plimbare pe terenul de sport. Se îmbrăcă cât mai lejer posibil, cu o pereche de pantaloni lungi de trening, subțiri și un maieu, apoi pe deasupra o bluză de trening, toate negre. Îi stătea bine în negru, având pielea albă. Coborî scările liniștită și merse cu pași mărunți, dar destul de alerți până la teren. Privi în jur, dar nu era nimeni. Era perfect. Nu o putea deranja nimeni. Începu s alerge, pentru a se încălzi, apoi ... vedea ea ce putea face mai departe

Deobicei era un tip tare leneș dimineața, dormea cât cuprindea, cât putu el de mult. Însă în dimineața aceasta, ceva se schimbase, asta probabil că seara trecută Jun Yeon nu putu să doarmă deloc - lucrul acesta enervându-l la culme, desigur. Se îmbrăcă rapid într-o pereche de pantaloni de treining negri și un tricou gri pe deasupra. Însă cățelul său nu lipsea niciodată când venea vorba de ”antrenamentele” stăpânului său.
Cum ieși din casa, cei doi aveau direcția stabilită: spre terenul de sport, pentru câteva ture bune și pentru o înviorare așa cum ar trebui să facă în fiecare dimineață, deși asta se întâmpla destul de rar.

Continuă să alerge pe teren, pentru a se „trezi” de dimineață. Îi plăcea să alerge, mai ales în dimineți răcoroase când știa că lumea nu prea se dădea în vânt pentru exerciții. După cinci ture ale terenului mare, fata hotărî să mai facă câteva. se simțea în formă. Dar până la „linia de start” o luă valu și făcu câteva piruete fredonând o melodie mai energică. Nu mai dură mult și începu să chicotească de cât de copilăroasă putea să mai fie în anumite momente. Asta era ea, o fată energică, veselă, dar realistă când era cazul.Privi cerul câteva clipe apoi mai făcu o piruetă, închizând apoi ochii arătând așa de plăpândă, precum un îngeraș nevinovat, dar îmbrăcat în negru.

Băiatul începu să alerge plin de energie în jurul terenului, la piciorul său fiind Byung, lătrând vesel. O observă între timp pe Yu, mai bine Yuyu - căci i se părea că sună mai dulce. Surâse chiar amuzat, dar într-un mod plăcut, căci îi observă fetei fiecare gest. O auzi chiar și cântând și chiar avea o vocea frumoasă - iar fi plăcut un duet: el la chitară, ea doar cu vocea.
Byung însă o luă cu mult înaintea lui Ji Yeon și ajunse în dreptul fetei, dând energic din coadă, dorind ca ea să se oprească și să-i acorde o fărâmă de atenție.

Când fata îl auzi pe cățel lângă ea, deschise un ochi și privi, crezând că i se pare că îl auzea, apoi îi privi coada energică și chicoti veselă deschizându-și ambii ochi, lăsându-se în genunchi lângă el, începând să-l mângăie, acesta fiindu-i foarte drag.
-Și Jun Yeon unde este piticanie mică și adorabilă? îl întreabă aceasta pe cățel, cu o voce foarte veselă, știind sigur că și băiatul era cu cățelul, nu îl lăsa el singur pe terenul de sport, sau cine știe? dacă fugise la fel cu m făcuse când îi cunoscuse ea ... totul era posibil. Deși își dorea că băiatul, dacă era în jur, să nu-i fi văzut „minunata activitate” ce o făcea să pară prea copilăroasă și nebună după părerea ei.