Cursed blood.

Cu pași lenți, calmi, înaintă Jun Yeon pe acel coridor, neschițând un gest mai aparte. Purta un tricou alb, un alb imaculat și o pereche de blugi negri, având un hanorac pe el la fel de negru precum negura nopții. Avea mâinile în buzunarele blugilor și privi lung pe ferestră, fixând un anume punct. Ochii săi neobișnuiți de mari și de un negru atât de intens cercetau fiecare detaliu în parte, din fiecare zonă.
Din buzunarul hanoracului scoase un pachet de țigări, învârtindu-l pentru o clipă printre degetele lungi apoi se rezemă de perete. Își aprinse în scurt timp acel tutun, trăgând vicios din aceasta - era un obicei prost din partea lui, dar nu exagera într-o manieră atât de dependentă față de ele, doar îl liniștea în anumite clipe și totuși avea un aer misterios și atât de plăcut ; brunetul doar închise treptat ochii și se bucură în liniște de acea țigară.

Ce căuta pe hol nici ea nu ştia, pur şi simplu se săturase şi de această dată de camera ei, de pisica ei, de tot ce avea legătură de camera ei şi viaţa sa.Pisica începuse să miorlăie şi de această dată şi cu toate că îi dăduse de mâncare, continuă să miorlăie de parcă ar fi păţit nu ştiu ce. Sincer, chiar îşi dorea acum ca pisica ei să păţească ceva. Oh, ajunsese o sadică.
A ieşit îmbrăcată în pijamalele sale cu ursuleţi, pantalonii scurţi şi un maieu făcând parte din pijamalele sale. A trântit uşa şi îşi puse mâinile la urechi. Groaznic, eh? Nu şi-ar dori nimeni o pisică [,] ca a ei. Era atât de entuziasmată la început că va avea o pisică, dar a ajuns să fie cea mai groaznică idee posibilă.
A oftat lung şi îşi dădu firele de păr ce-i intrau în ochi, şi îşi aranjă ochelarii mai bine. Nişte ochelari cu rame negre, mari, dar fără lentile. Îi plăcea cum îi stătea, şi nu, nu avea nevoie de ochelari. Vedea foarte bine.

Cu siguranță nu părea tipul care să-l vezi că fumează sau bea o bere, asta poate chipul ce-i părea de copil îl dădea de gol. Însă el rămase rezemat de zidul rece și își fumă liniștit acea țigară, făcând din când în când cerculețe de fum în aer. Începu să bată ritmat cu piciorul în podea, un ritm destulde plăcut și nu enervant precum altele, încercând astfel să se gândească la o următoare melodie ce-ar putea să o compună, desigur - la chitară.
Nu după mult timp, observă o fată pe holuri, în pijamale. Probabil nu era singurul care nu putea să doarmă, fapt ce-l făcuse să zâmbească oarecum. Jun Yeon doar o privi foarte discret pe tânără, fără să scoată vreun cuvânt.

-Dear kitty, I will kill you in your sleep, începu să murmure ceva printre dinţi, şi trecu cu mâna prin firele de păr, ciufulindu-se încet, arătând exact ca şi cum s-ar fi trezit abea în acel moment, însă vocea sa o dădea de gol. De fiecare dată când abea se trezea avea vocea robotizată, oarecum. Nici nu părea vocea ei normală, şi asta o speriase de fiecare dată. De ce? Nici ea nu ştie. Era destul de ciudată. Parcă era vocea unui monstru din filmele horror la care urăşte să se uite căci încă se considera un copil şi avea coşmaruri noaptea. Da, la şaptisprezece ani încă se considera un copil. Aşa era ea, şi uneori se comporta ca un copil. Uneori mai tot timpul.
A ridicat privirea, uitându-se în jur. Holul era acelaşi ca de obicei. Nimic nou de văzut, doar... Hei, e cumva un băiat acolo? Da. Un băiat scund, cam cât ea. Îl privi puţin timp, puţin mai mult. Dar nici el şi nici ea nu scoase vreun cuvânt. ...Okay.
-Ce e? întrebă, crezând că are ceva pe haine sau ceva de genul, dar nu îşi dădu seama că şi ea se uita cam în acelaşi mod la el, de parcă ar fi avut ceva pe haine.
Poate se uita cam ciudat că era în pijamale, nu? Atunci îşi dădu seama, oarecum. Se înroşi uşor şi încercă să găsească o scuză.
-Ce e? Repetă încă o dată. Nu sunt pijamale, să ştii, zise direct, muşcându-şi buza. Dacă nu ăsta era motivul pentru care el se uita la ea cu un zâmbet pe chip, atunci nu va şti ce să mai facă.

Cred că pierduse demult noțiunea timpului dar nici că-l înteresase în vreun fel. Se opri la un moment dat din a mai bate cu piciorul în podea, asta pentru că țigara lui era aproape pe terminate, lucru cel făcea să se încrunte ușor. Oricum, un lucru era sigur: în acea noapte nu avea cum să doarmă, nu putea. Îl cam enerva acest lucru mai ales când avea insomnie, însă tot spera că va avea idei pentru a compune măcar o singură melodie la iubita lui chitară.
O auzi pe acea fată că-l întrebase ceva. Defapt, de două ori. Clătină amuzat din cap, uitându-se atent la acei ursuleți de pe pijamalele ei în timp ce-și afundă mâna liberă în buzunarul blugilor.
- Atunci ce sunt? o întrebă Jun Yeon pe un ton plăcut, zâmbind discret în colțul gurii și își lăsă ușor capul sprijinit de peretele rece.

Aproape că îşi îndoi buza inferioară, dorind să facă acea faţă de căţeluş. Erau pijamale, şi se putea observa asta uşor, doar după ursuleţii de pe ele. Care om ar mai purta aşa ceva afară, în oraş? Doar un nebun, probabil. Un nebun, sau o nebună ca ea, căci odată nu a realizat că era în pijamale şi a ieşit aşa până la magazin. Atunci a fost ziua în care a alergat ca o disperată înspre casă. S-a ridicat ducându-se mai aproape de el şi când el începu să vorbească, se opri, buzele ei formând un "o" perfect. Avea vocea frumoasă, dar într-un fel sau altul, o amuză modul în care el o întrebă. Sau poate că o amuză răspunsul care va trebui să îl dea. Era să zică haine de gală, dar atunci ar fi părut o ciudată. O ciudată mai mare decât e. A lăsat să iasă la iveală un râset copilăresc, pe care şi-l stăpâni imediat, revenind la Ji Yeon de mai devreme. Fata calmă -oarecum- şi cute.
-Uhm, haine normale? Duh. Sunt doar nişte pantaloni şi un tricou. Aşa e moda. Pfft, am văzut o grămadă de persoane având haine aşa pe stradă şi la început eram şi eu ca tine, dar... Oh okay, sunt pijamale. Dar ce, e noapte. Şi tu ar trebui să fii în pijamale şi mi-ar fi plăcut să văd asta. Nu am văzut niciun băiat în pijamale şi chiar ar fi funny.

Îi studia atent, profund fiecare gest, detaliu, așa îi era firea. Poate era o calitate sau un defect, nici el nu știa.. defapt el considera că era un defect, dar nu acorda atenție asupra gândurilor. Surâse când o auzi, imaginându-se doar pentru un scurt timp.. el în pijamale. Cu siguranță nu, el nu dormea în așa ceva - doar un tricou larg și o pereche de pantaloni de treining la fel de lejeri sau poate bermude. Închise ușor ochii pentru a uita de acel gând ridicol, stupid ce-i trecu prin cap apoi îi deschise iar, fixând privirea asupra fetei. O privea intens, asta desigur, nu realiză deloc.
- Eu? În pijamale? Niciodată. spuse atunci calm, clătinând ușor din cap și își luă încet țigara dintre buze, suflând fumul într-un mod elegant în direcția opusă ei.

Nu îi observă ţigara până atunci. Nu îşi dădu seama de fumul de pe hol. Se miră şi ea, oarecum, mărind ochii şi formând cu buzele un "o" perfect. Părea atât de inocent, încât se întristă când îl văzu că fumează. Mai nou toţi fumau, aşa că nici ea nu ştia de ce se mira, dar totuşi... îi plăceau persoanele care au rezistat tentaţiei şi nu au fumat.
A încercat să alunge fumul de acolo cu mâinile, arătând chiar penibil atunci, dar totuşi era destul de drăguţă când dădea din mâini, cu ochii închişi.
-Huh? Nu dormi în pijamale? Mhm, dormi dezbrăcat? întoarse capul către el şi îl privi cam ciudat. Adică, hei, a insultat pijamalele oarecum. Ea adora pijamalele şi mai ales să vadă un băiat îmbrăcat aşa, eventual cu nişte pijamale cu căţeluşi sau ursuleţi, ar fi fost un vis împlinit. De ce nu cu pijamale? Pijamalele sunt cuuuuute. Ştii, acum mi te imaginez îmbrăcat în pijamale cu ursuleţi, ca ale mele. Îşi duse mâna la bărbie şi începu să râdă dintr-odată. Arăţi cute şi totodată funny.

- Nu dorm dezbrăcat și nu cred că aș arăta așa precum zici tu. surâse tânărul, clătinând din cap când o auzi iar cu pijamalele și cățelușii sau ursuleți sau ce-ar mai fi fost ei. Îl amuză într-un oarecare mod felul cum gândea ea. Hmm.. era mai mică decât el, dar cu siguranță, doar un an sau probabil doi. Veselia care o avea îi prindea bine lui, mai ales că uneori avea stări ciudate cum ar fi: indiferența, răceala în convorbire, probabil distant, păstrând acel aer misterios. Dar avea și ieșirile lui mai ”țicnite” uneori. Cum stătea în dreptul unei ferestre, aruncă imediat țigara pe geam, uitându-se parcă pierdut către cer.

-Ba daaa! Ar trebui să încerci într-o zi, crede-mă, continuă mai apoi ea, ţinând mare şi tare la ideea ei. Nu se va lăsa până nu îl va vedea pe băiat în pijamale aşa cum îi plac ei. Eşti scund, zise dintr-odată. Nu dorea să îl jignească, dar chiar era scund. Era cât ea. Nu o deranjasa asta, dar era destul de cute şi inocent, şi părea aşa mic. Părea chiar mai mic decât ea. ...Sau nu. Oricum, cum a mai zis şi mai devreme. Păcat că fumează.
Îl privi atent, micşorându-şi ochii când el aruncă ţigara pe geam. Se strâmbă la el, scoţând limba. Ea tot timpul a fost de partea naturii, şi nu suporta ţigări pe jos.
-Yah, de ce ai aruncat-o? întrebă, arătând cu degetul către ţigara de pe jos. Ah nu. De ce ai aruncat-o pe jos? se corectă ea şi se bosumflă, încrucişându-şi braţele la piept.

Se rezemă calm de perete și încă privi lung spre cer. Îi auzi iar întrebarea..defapt două, ultima fiind corectată. Nu prea ținea cont de ceea ce făcea sau ceea ce-ar fi urmat, era obișnuit cu astfel de întrebări, replici și comportamente de genul acesta de fiecare dată când arunca țigara pe jos. Nu erau coșuri de gunoi pe hol iar lui i s-ar fi părut mai simplu așa. Cum spuneam..nu ținea cont.
- Și ce-ai fi vrut să fi făcut? Să mi-o pun în cap? o privi atunci la fel de calm, schițând un mic zâmbet în colțul gurii, unul abia vizibil dar care atrăgea atenția vrând-nevrând. Își afundă mai bine mâinile în buzunare și o fixă cu privirea sa cafenie, una pătrunzătoare de-a dreptul.

Începu să râdă când auzi ultima întrebare a lui. Ar fi fost o idee bună. ...Sau nu. Oricum, nu trebuia să o arunce pe jos. Era un coş de gunoi chiar la câţiva paşi mai încolo de el. Se strâmbă la el, scoţând limba şi atunci îi veni o idee. A zâmbit într-un mod malefic, şi îl apucă rapid de antebraţ, trăgându-l după ea până afară.
-Du-te şi ia-o, zise ea şi în acelaşi timp a luat coşul de gunoi de lângă uşă apropiindu-se de el. Uneori ura natura, alteori o iubea, şi atunci, o iubea. Poate din cauza acelei ţigări putea lua foc toată grădina, inclusiv conacul. Se putea întâmpla orice, iar ei îi păsa. Îi păsa cam mult, dar, eh, asta e Ji Yeon şi toţi trebuie să se obişnuiească [,] cu ea.
-Acuuuum!, arătă cu degetul înspre ea, dar îşi dădu seama că este prea rea totuşi, şi nu dorea să-l enerveze că îl pune să facă ceva ce nu vrea, aşa că l-a împins uşor, şi s-a dus ea şi a luat ţigara de pe jos, punând-o în coşul de gunoi.
-Data viitoare nu mai arunca ţigara pe jos când eşti în preajma mea, altfel te pun pe tine să faci asta, kay? A zâmbit, nepăsându-i în acel moment că e în picioarele goale, sau că vântul trecea cu rapiditate prin ea. Era vânt, iar ea cum era îmbrăcată subţire, începu să i se facă frig.

Nu schiță nici un gest când fata îl apucă de braț și îl trase după ea, afară. Mda, probabil nu era în toate mințile. Își arcui sprâncenele și o privi oarecum ciudat când îi ceru acel lucru - deși era calm, putea să-și iasă din fire oricând. Nimeni nu-i impuse câtuși de puțin un lucru, iar acesta i se păru ridicol. Chiar nu-l interesa în acea clipă de natură.
- Mai bine ai intra înăuntru. îi spuse scurt băiatul când o văzu că tremură de frig la adierea vântului și păși calm spre conac, băgându-și mâna de care fusese prins de fată, în buzunarul blugilor.

Când el se întoarse către conac, se strâmbă la el într-un mod copilăros şi totuşi drăguţ, scoţând limba şi imitându-i vorbele.
-Tsk tsk, dacă o să ia foc conacul şi grădina o să fii tu de vină, zise mai în şoaptă şi se duse după el, păşind pe vârfuri, astfel fiind cu câţiva centimetri mai înaltă decât el. A început să chicotească uşor pregătindu-se pentru a-şi începe discursul despre natură, dar o lăsă baltă. Uneori se contrazicea şi ea în legătură cu natura, aşa că mai bine ar tace. Ar face mult mai bine.
Se apropie de el mai mult până când ajunse în dreptul lui şi atunci îi veni pofta de a se juca puţin cu el. Îi plăcea să tachineze persoanele, dar cu toate că uneori părea răutăcioasă, nu era aşa. Ea nu spunea nimic cu răutate, decât atunci când era foarte nervoasă, şi asta foarte rar.
-Scundule, a zis ea, scoţând limba la el şi îşi duse un deget pe buze. Cum poate să fie un băiat atât de scund, huh? Începu să se gândească, revenind la poziţia iniţială, stând pe toată talpa. Băiatul nu ajunse să o cunoască îndeajuns de bine, deci probabil se va supăra pe ea după asta, sau... poate îi va intra în joc şi va spune altceva despre ea. Ar fi fost distractiv, îi plăcea să facă asta.

Nu schiță nici un gest, deși o simțea că era în spatele lui și se strâmba, se juca sau ce mai făcea ea. Prefera să tacă, deși era genul care-și pierdea de puține ori răbdarea, de data asta prefera să se calmeze pe sine, fredonând doar în mintea sa câteva melodii ce-i plăceau tare mult.
Scund? Serios, chiar de asta se luase? Se așteptă defapt la orice din partea ei, din prima clipă de când o văzu. Însă continua să păstreze tăcerea, înaintând cu pași calm și calculați pe holurile conacului - acum spre camera lui.

Chiar aşa? Nu zicea nimic? Pff, trebuie să fie calm, prea calm. Trebuia să zică ceva, ea aşa era obişnuită, ca persoanele să îi răspundă înapoi,şi îi plăcea aşa. Îşi petrecuse toţi anii aceştia tachinându-se cu persoanele pe care le cunoştea. De obicei tachina persoanele care îi erau apropiate ei sau de care îi plăcea, dar cu băiatul era puţin cam ciudat, aşa că a decis să înceteze, altfel s-ar putea să se trezească [,] cu o palmă peste faţă, sau dacă el era acel gen de băiat care nu loveşte fetele, ar fi început să ţipe sau ceva de genul. Nu ştia exact cum va reacţiona, pentru că, nu îl cunoştea îndeajuns de bine. Nici numele nu i-l ştia. Ridicol, îşi zise în gând şi se duse în faţa lui, punându-şi mâna pe pieptul lui , astfel oprindu-l din mers. Se întreba totuşi cât mai avea de gând să meargă, şi unde. În camera lui, şi o va lăsa baltă pe Ji Yeon? Probabil că da, dar nu va lăsa să se întâmple asta. Dorea să stea afară cu cineva, nu să intre în camera ei şi să stea cu pisica aceea nebună.
-Cum te cheamă, totuşi?

Cum era prins în gândurile sale, deși era cu ochii deschiși fu întrerupt de tânără. Acum nu se mai gândea la nimic, dar nu schiță nici un gest până când își puse mâna pe pieptul lui. Acum câteva clipe avea de gând să-l și spânzure că aruncase acea nenorocită de țigară pe jos, iar acum oare ce mai dorea? A, întrebase ceva. Scutura ușor din cap și îi citi pe buze întrebarea, privind-o la fel de calm și pătrunzător ca până acum.
- Jun Yeon. îi răspunse fetei, fără să facă vreo mișcare sau orice alt gest de acest gen. Tu? o întrebă la rândul său, măcar să afle numele celei care-i făcuse capul calendar pentru un tutun afurisit.

What a weirdo, îşi zise în gând. I se părea puţin ciudat numele lui. Semăna aşa mult cu al ei, doar că în loc de Ji era Jun, în rest era identic. A chicotit uşor şi a scos mai apoi limba la el. Cât de serios poate să fie? Nu văzuse decât un zâmbet până atunci, pe când ea zâmbise tot timpul.
-Ji Yeon, răspunse mai apoi ea.
Îi privi atentă trăsăturile feţei şi îşi dădu ochelarii aceia jos, devenind din ce în ce mai gânditoare. Uite, îmi cer scuze pentru mai devreme, dar chiar ţin la natură, kay? Îmi cer scuze, aşa că nu mai fi aşa serios.
Oh Doamne, tocmai ce şi-a cerut scuze. Ea nu făcea asta prea des, ba chiar deloc. Nu era acel tip de persoană care să-şi ceară scuze pentru orice, dar nu suporta să vadă o persoană serioasă în jurul ei. Se simţea prea veselă şi se simţea că plictiseşte acea persoană, iar mai apoi ajungea să fie şi ea serioasă.