Stellar passion ...

Stătea pe pervazul geamului cu Byun în brațe. Pisicuța stătea destul de cuminte în brațele tinerei, torcând de plăcere când fata o mângâia pe blana pufoasă și albă precum un fulg de nea. Priveau amândouă pe fereastră la stele. Fata începu să fredoneze o melodie lentă, ce mai mai că o adormea pe micuța pisicuță de pe picioarele tinerei. Privind stelele și noțiunea timpului dispăru. Era destul de târziu în noapte iar ea nu adormise încă. Vroia să se plimbe, dar singură? Byun dormea dusă, nu o putea lua cu ea, dar s-ar fi plictisit până în parc. Ce putea să facă? Oftă ușor lipindu-și capul de marginea rece a peretelui, stând cu fruntea lipită de suprafața rece a geamului.

Cum petrecuse cam o oră și ceva afară cu scumpul său cățel, acum era timpul să se întoarcă înapoi, nu de alta dar Byung mai avea puțin și îi sărea în cap de foame. Acum patrupedul o luă la fugă pe hol, trecând pe sub picioarele multor vecini, Jun cerându-și scuze de fiecare dată și începu să alerge după cățel. Când ajunse pe la nu știu ce etaj, băiatul se împiedică de nu știu ce lucru îi mai ieși în cale și aproape că făcu o mică cunoștință cu podeaua.
Byung lătra de zor pe coridor, cu siguranță trezind mulți alți vecini de pe acel palier. Însă atunci când Jun se dezechilibră, se ”prinse” de clanța unei uși. Era foarte sigur că acea persoană îl va lua la înjurat sau cine știe ce alte lucruri oribile îi mai treceau prin cap, dar se resemnă imediat când își reveni pe picioarele lui și-l văzu pe Byung lângă el.

Privi clanța ușor suspicioasă. Puse pisica pe pat și se îndreptă spre ușă, unde o deschide cu grijă privind în jur. Auzise mai devreme lătratul unui câine, dar era cam ciudat ca acel patruped să încerce să deschidă o ușă, sau cel puțin ei așa îi părea. Când deschide ușa privi patrupedul ce stătea exact lângă ușa ei, cu limba scoasă și privind-o cu ochii mari. Se lăsă ușor „pup” și îl privi pe cățel cu ochii cât de mari putu ea, încercând să-i imite privirea de cățeluș plouat, doar că nu scotea limba și ea la el. Spera totuși ca animalul să nu considere că are nevoie să „se spele pe față”, dar totuși nu-i era teama, și stătu acolo, până bufni puțin râsul și se resemnă ridicându-se.
-Tu ești bine? îl întreabă tânăra pe băiat îndreptându-și privirea către el zâmbind ușor.

Cățelul se urcă ușor cu lăbuțele pe piciorușele fetei și lătră vesel de câteva ori, dând energic din coadă. Ce-i drept, mai avea un pic și o ”pupă” iar pe fată însă se opri atunci când băiatul îl rugă să șadă frumos jos, stând cuminte în cele din urmă. O privi apoi pe tânără, ducându-și vinovat mâna după gât și zâmbi ușor chinuit.
- Ehm.. da, sunt bine. Îmi pare rău pentru adineauri! își adună în cele din urmă cuvintele, privind-o atent dar blând pe fata din fața lui.

Fata îl privi pe băiat zâmbind, văzând că nu prea știa ce să spună. Dar fața nu o trăda, nu avea de ce. Nu era supărată pe tânăr că apăsase pe clanța ei. Se întâmplase, probabil din pură greșeală. Nu avea de unde știi. Zâmbi văzând că micul patruped nu mai avea stare. Îi invită pe cei doi în camera ei zâmbind, și dându-se din fața ușii, observând că pisicuța ei încă dormea pe patul moale torcând din când în când de plăcerea visului pe care îl avea.

Băiatul mulțumi și făcu o mică plecăciune precum fac cei asiatici de fiecare dată când mulțumesc ceva sau le pare rău. Cum pătrunse înăuntru, Byung lătră scurt când observa pisica iar Jun Yeon îl prinse imediat de zgardă, asigurându-se că micul animal nu va face o prostie, pe lângă multe altele ce le făcuse până acum. Nu așa ar fi trebuit să fi fost seara asta, nu plănuise să deranjeze pe cineva mai ales prin intermediul cățelului său.
- Cuminte, Byung. îl rugă băiatul în timp ce cățelul țopăia de câteva ori și dădu din coada, fără să-și ia privirea de la pisică. Jun își strâmbă ușor buzele când văzu că nu-l ascultă apoi îl privi atent pe micul animal. Șezi! spuse pe un ton autoritar, fără să se simtă blândețea în glas iar atunci Byung se liniști complet.

Pisica fetei se trezi instantaneu și sări în brațele ei. Fata zâmbi amuzată de reacția celor două animale, dar apoi se orientă unde putea să o pun pe pisică ca să nu fie totuși prea fraieră și să se lase mușcată. Se îndreptă spre baie și o lăsă acolo, în coșulețul acesteia din baie, apoi închise ușa știind că Byun o să adoarmă la loc, foarte curând. Fata zâmbi către băiat.
-Poți să-i dai drumul cățelului tău, acum, spuse fata zâmbind. Pot să te servesc cu ceva? îl întreabă aceasta indicându-i canapeaua pentru a nu mai sta în picioare.

După acea mică scenă, Jun Yeon își ceru scuze și îi dădu ușor drumul cățelului care se așeză cuminte lângă canapea. Își ciufuli ușor părul și inspiră adânc, luând imediat loc unde-i indicase adineauri tânăra.
- Nu vreau să fac prea mare deranjul. Și așa s-a întâmplat ce s-a întâmplat... spuse băiatul dintr-un suflet, arătând cu privirea spre ușă, mai exact preciza ce se petrecuse acum câteva clipe. Se simți oarecum prost, de acum avea de gând să-l țină îl lesă pe Byung, nu mai vroia ”surprize” din partea lui.

Fata oftă când băiatul își ceru scuze iar și iar. Îl privi ușor înclinând capul, apoi zâmbi.
-Nu îți mai cere atâta scuze, nu ai de ce. Se întâmplă, la vechea mea locuință m-am trezit că am bătut la fiecare ușă să văd dacă e pisica mea acolo, spuse chicotind ușor amuzată de amintiri. Se întâmplă, nu trebuie să-ți ceri scuze, nu te-am bătut, nu ți-am spus nimic, spuse calmă. Și nu faci nici-un deranj, spune cu ce te pot servi, nu mă deranjează cu nimic, spuse aceasta către băiat, stând pe genunchi lângă cățel mângâindu-l. Îi plăceau tare mult animalele, și mereu își dorise cățel, dar nu putea să-l scoată zilnic afară, muzica nu o lăsa să facă așa ceva.

Byung se alintă când fata începu să-l mângâie, întorcându-se imediat cu burtica în sus. Îi plăcea mult să fie în centrul atenției, asta probabil că și Jun Yeon îl răsfățase de mic. Cu asta greșise tânărul, dar n-avea ce face.. îl iubea.
- Ehm, bine! își drese băiatul ușor glasul, așezându-se mai bine pe canapea. Suc, nu contează. Ceva care vei servi și tu, desigur. adăugă mai apoi băiatul, zâmbind discret în colțul gurii și îi privi blând pe cei doi, surâzând când îl văzu pe câțel cum întindea lăbuțele spre fată. Aa, sunt Jun Yeon. Îmi pare bine!

Fata zâmbi satisfăcută când animăluțul se întoarse cu burtica în sus. Iubea nespus de mult animalele și prețuia cum putea ea mai bine. Mai ales că numai pe ghemotocul ei de blană îl mai avea apropiat în ultimii ani. Zâmbi când băiatul dori să fie servit de tânără, se străduia să fie o gazdă bună deși poate de cele mai multe ori nu îi reușea, dar ea se chinuia din răsputeri să iasă totul măcar bine, dacă nu foarte bine.
-Sigur, spuse fata zâmbi când auzi ce dorea băiatul. Eu sunt ... Yu sau Yuyu, spuse aceasta evitând să-ți spună tot numele deoarece o enerva de cele mai multe ori. Încântată să te cunosc, spuse către Jun Yeon, zâmbăreață și bine-dispusă, îndreptându-se spre bucătărie unde puse două pahare de suc de căpșunele, preferatele tinerei, apoi le aduse pe o tăviță și le așeză cu grijă pe măsuța de cafea din fața băiatului apoi se așeză lângă el, pe canapea.