Holy smoke.

O după-amiază nici prea răcoroasă dar nici prea călduroasă, numai bună, atât pe placul lui Jun Yeon. Avea ca deobicei aparatul său de fotografiat agățat de gâtul său și chitara în spate, ce niciodată nu-i lipseau de la el. Cu pași calmi, liniștiți, înaintă printre copacii deși ce se înălțau falnici către cer. Purta o pereche de blugi negri, un tricou albastru, nelipsitul hanorac la fel de negru lung și larg. Skaterii săi mult iubiți de care nu se despărțea nici de ei îi avea în picioare iar un lanț îi atârna de blugii lui. Cam ăsta-i era stilul, poate un pic ciudat sau mai lejer din punctul său de vedere.
Se așeză încet pe iarbă după ce-și rezemă chitara de trunchiul unui copac și începu să fotografieze cam tot ce-i sărea în evidență, ceea ce-i atrăgea prea mult atenția. Nu după mult timp, își luă mult iubita chitară în brațe și începu să-și plimbe încet degetele lungi și albe peste corzile ei, totul formând o melodie foarte plăcut auzului. Majoritatea timpului și-l petrecea compunând diferite cântece, dar asta după o ”pauză” bine meritată de fotografiat sau pictat.

Se gândi că puin aer i-ar face bine, având în vedere că lucrase prea mult la ultima sa creaţie. Ieşi în grădină şi se sprijini de trunchiul unui copac, adierile de vânt jucându-se cu tricoul ei ce o acoperea lejer. Pantalonii scurţi erau comozi, iar balerinii îi permiteau să se joace cu picioarele prin iarba deasă. Ţinuta sa era viu colorată, evidenţiindu-i stilul uşor extravagant.
Observă tânărul ce fotografia zona, atunci când acesta o surprinse şi pe dânsa într-una dintre poze, dar fără să-şi dea seama probabil. Surâse subtil când simţi lumina aparatului.
Oftă scurt, începând să-i pară rău că nu îşi luase şi ea aparatul, căci întradevăr împrejurimile erau minunate.

O observă cu mult timp în urmă pe fată, însă cum ținuta sa ieșea în evidență, nu se putea abține să nu o fotografieze. Însă acum se concentră asupra chitării sale, în acel moment interpreta o melodie de la Guns'n'Roses - ”Knocking on Heaven's door” una dintre melodiile sale favorite și mai ales trupa ce-i dădea inspirație tot timpul pe lângă Iron Maiden.
Ținea ușor instrumentul în brațele sale și închise ochii atunci când începu să cânte cu mai multă pasiune, lăsându-se purtat de val fără să mai acorde o fărână de atenție la ceea ce se petrecea în jurul său.

Recunoscuse imediat melodia ce se auzi nu foarte departe şi începu să se mişte încet, zâmbind scurt. Nu era un dans, căci ura să danseze, doar se relaxa, dezmorţindu-şi corpul obosit. Sunetele evoluau în ecouri ce se repetau în gândurile ei.
Se desprinse de copac, îndreptându-se spre cel ce cânta la chitară, oprindu-se la o distanţă rezonabilă de dânsul, aşteptând să termine de cântat, ea bucurându-se în acest timp de talentul lui.
Îl analiză sumar, apoi închise ochii, încercând să amplifice senzaţia de plăcere.

După se lăsă purtat de acel ”val” în care-și exprimă pasiunea pentru muzică, încheia totul așa cum trebuia. Își lăsă o clipă capul pe spate și inspiră adânc aerul curat în piept și privi cu coada ochiului într-o direcție oarecare, iar atunci o observă pe acea fată de adineauri ce tocmai îi făcuse o fotografie.
Își lăsă cu grijă chitara jos din brațe și se rezemă mai bine de trunchiul copacului, afișând un mic zâmbet pe chipul alb, un zâmbet ce atrăgea atenția deși era aproape vizibil.
- Bună. salută Jun Yeon pe un ton plăcut, fixând-o cu privirea pe tânără.

Nici nu observă când tânărul se opri din cântat, continuând să ţină ochii închişi, dar atunci când auzi vocea lui, între-deschise un ochi, zâmbind scurt. Îi răspunse la salut, apropiindu-se de dânsul.
- A sunat minunat...
Spuse scurt, dar într-un mod inedit, astfel încât el să observe cât de mult îi plăcu. Îl analiză atent, dar îşi lasă chipul în pământ, considerând că exagerează, iar el s-ar putea simţi incomod.

Îi urmări atent fiecare gest de-al său, căci așa îi era firea - chiar dacă avea vreo intenție sau nu. Mulțumi frumos pentru acele cuvinte, păstrând același zâmbet pe chipul alb și se ridică încet de pe iarbă, aranjându-și mai bine hanoracul negru pe el.
- Ce s-a întâmplat? întrebă pe același ton plăcut și pătrunzător când îi observă reacția. El spera să nu fi exagerat cu felul său de a privi oamenii, de multe ori primea replici urâte și rareori cât de cât acceptabile, însă ăsta era el.

-Uhm...
Îşi ridică chipul spre dânsul, privindu-l cu o oarecare urmă de speranţă în ochi.
- Nimic.
Surâse scurt, mai mult forţat, apoi strâmbă repede din nas, încercând să redevină comodă.
-Te-am observat acum puţin timp, când făceau fotografii. Pot să...
Se opri, lăsând fraza suspendată, îndreptându-şi ochii spre aparatul de fotografiat.

- Dacă nu dorești să zâmbești, nu fă asta. îi spuse calm și la fel de zâmbitor. Nu-i plăcea să vadă unele persoane ce se chinuiau să zâmbească doar de dragul de-a zâmbi. Când îi auzi ultima frază, își aruncă privirea spre aparatul său de fotografiat, clar tipa era curioasă să vadă cum ieșise în poză - dar era ok, după părerea lui, era o fotografie destul de reușită.
Își dădu ușor aparatul jos, de la gât și îl întinse cu grijă spre tânără, privind-o calm și pătrunzător, ca deobicei.

Auzind fraza lui, nu îndrăzni să riposteze, deşi simţea că explodează. Zâmbetele lui o calmau şi prefera să tacă.
Luă aparatul, dar nici nu se uită la poze, deşi era o persoană curioasă. Nu o interesă o poză cu dânsa, deoarece nu se considera fotogenică. Prefera să fotografieze, nu să fie fotografiată.
Îi făcu însă lui câteva poze, surâzând subtil după.
-E în regulă, chiar dacă nu aş fi fost fotograf, tot aş fi reuşit să te prind în cele mai bune ipostaze. Nu cred că tu poti arăta rău vreodată...
Îşi lăsă chipul în jos, înroşindu-se inevitabil, având cel mai probabil un cap caraghios acum, când nu doar părul său era roşu...

Rămase oarecum surprins când tânăra îi făcuse câteva fotografii, însă nu-l deranja deloc. Își păstră ca și până acum zâmbetul pe buze, ochii neobișnuiți de mari și negri se aținteau asupra ei.
- Ba pot, și cred că de multe ori. îi răspunde ușor gânditor, privind-o jucăuș cu un ochi închis. Hmm.. de ce-ai zis asta? adăugă după o clipă de liniște, timp în care expresia chipului îi era normală, nu se mai juca sau ceva asemănător. Își duse ușor degetul arătător sub bărbia fetei și îi ridică delicat chipul astfel încât să o poată privi fix în ochi, așa cum îi plăcea lui să privească persoanele.

Întrebarea sa o puse în dificultate, căci nu era genul de persoană care obişnuia să facă complimente, deoarece nici ea nu prea primea. Gestul lui o făcu şi mai confuză, dar îl privi în ochi, zâmbind blând.
- Te consider o persoană frumoasă...
Nici nu-şi dădu seama de ceea ce tocmai a spus, iar când observă, se înroşi, muşcându-şi buza inferioară de teamă.

Continua să o privească până când avea să-și primească răspunsul. Nu-și retrase deloc degetul de sub bărbia ei, asigurându-se totodată că v-a auzi ceva-ceva din partea fetei. Însă nu rămase prea surprins de ce auzise, doar zâmbi într-un mod blând.
- A, pe dinafară poate. Însă nu mă știi ca persoană. îi spuse pe același ton ca și felul lui de-a zâmbi, adică blând, luându-și atunci degetul de sub bărbia tinerei. Se întoarse doar pentru o clipă pentru a-și pune chitara în husă apoi și-o așeză cu grijă în spate, întorcând privirea cafenie spre fată. Jun Yeon, îmi pare bine! se prezentă tânărul în cele din urmă, invitând-o după aceea la o mică plimbare.

Era sigură că nu era ea singura persoană care îi spuse asta. Îşi plimbă ochii, încercând să evite privirea lui pătrunzătoare.
- Eun Wook...
Spuse scurt, urmându-l pe tânăr. Nu era presată de timp, dar simţea că uită ceva... Un lucru care ar fi trebuit să fie o prioritate. Continuă să ignore senzaţia, lăsând chipul în jos, privind aeriană pământul. Nici nu făcu trei paşi întregi, că reuşi să se împiedice de o piatră, astfel încât îşi pierdu ochelarii, ce făcură contact cu asfaltul.