Poezie, imaginaţia mea

Deveni o persoană matinală de când ajunse în acest loc, având parte de mai multă energie decât sânge în vene. Era şapte dimineaţa, oră la care de obicei ea era în picioare, nimic nou.
A surâs subtil, sprijinindu-şi spatele de tocul uşii ce ducea către bibliotecă. A analizat sumar încăperea imensă, plimbându-şi ochii prin ea. Rafturile cu cărţi erau înalte, de două ori înălţimea ei probabil, iar acest lucru o încântă.
Păşi înăuntru, privind împrejur, în timp ce zâmbea continuu precum un copil ce a descoperit o adevărată minune de jucărie. Se învârti de câteva ori pe călcâie, apoi privi tavanul pe care se gândea că nu va apucă să-l atingă vreodată.
Se îndreptă spre secţiunea " Poezie ", căutând câteva versuri care ar reuşi să o inspire în următoarea creaţie. Îi plăcea să reproducă versurile în imagini, cu atât mai mult acum, când acest lucru reprezenta munca ei.

Jun se află și el acolo, însă nu era un mare fan al cititului romanelor polițiste sau cine știe ce altfel de cărți cu alte creaturi mitice. El iubea arta, prin asta se exprima cel mai bine și asta era și intenția lui: se află în acel loc pentru o carte cu mari pictori, printre care și Dali. Citea cu atenție fiecare pagină din carte, stând undeva retras la o măsuță lângă o fereastră mare ce lumina întreaga bibliotecă.
Avea căștile cu muzică în urechi, asta pentru a se scufunda mai bine în lumea sa, unde nimeni probabil nu l-ar fi deranjat. Însă muzica n-o dădu la maxim, mai ales că doamna bibliotecară era cu ochii în patru la fiecare persoană care intra sau ieșea din acea incintă.

Găsi în scurt timp ceva care i se păru potrivit pentru următorul desen şi se îndreptă spre lungile mese, unde zări câte o persoană la fiecare. I se păru ciudat acest lucru, căci era o risipă de spaţiu, având în vedere că câţiva se cunoşteau între ei, şoptindu-şi impresii probabil, deşi stăteau în locuri diferite.
Oftă scurt, îndreptându-se spre cea maia propiata masă, ocupată de un tânăr ce asculta muzică în căşti. Surâse subtil, privindu-l în timp ce se făcu comodă, sperând să nu fie gonită de dânsul.
Deschise cartea nu foarte groasă, plimbându-şi ochii pe rândurile scrise în ea. Titlul era cel care o atrase : " Pictură în versuri", dar nici coperta în culori pastelate nu era mai prejos.
Sună ciudat, dar merită încercat.

Se afundă cu totul în acea carte, fiind destul de atent la fiecare detaliu al picturilor, al fiecărui colțișor din tot ce-i dădea inspirație și ceea ce-l făcu să se simtă mai bine. În căști răsună, nu foarte tare, trupa sa favorită Gun's N' Roses ce mereu îl liniștea.
O observă pe tânără când se așeză la masa însă nu scoase nici un cuvânt, nici un comentariu, nu avea de ce. Doar își aruncă o scurtă privire spre titlul cărții ce o ținu în mână apoi reveni cu lectura asupra arte plastice, cel interesă mai mult pe el.

Surâse subtil, observând că cartea era defapt... " o comedie ". Se întoarse către ceilalţi, privind în jur uşor aeriană. Oftă lung, îndreptându-se către bibliotecară, cerându-i câteva coli de hârtie. Din păcate nu reuşi să facă rost de foi, dar se îndreptă spre locul ei, încercând să dea cu privirea de cineva care scria, pentru a împrumuta o singură foaie măcar.
Ţinea neapărat să noteze ideea ce îi trecu prin minte.

Își scoase căștile din urechi și făcu o mică pauză, asta probabil că-i era sete sau cine știe.. o urmări discret cu privirea și își scoase din rucsac o sticlă de Cola - mania lui - și dădu peste cap câteva guri. Se pare că tipa din fața lui avea nevoie de ceva de scris, spera ca la bibliotecară să găsească..dar nu. Atunci își scoase iar din rucsac un caiet și un pix, întinzându-le ușor înspre fată.
Nici acum nu scoase nici un cuvânt, doar zâmbi finuț și se rezemă iar cu spatele de spătarul scaunului, dând la următoarea pagină din cartea sa, făcându-se cât de comod putu la locul său.

Rămase cu buzele între-deschise la gestul lui. Luase pixul între degete, scriind pe prima pagină liberă a caietului "THANKS" şi arătându-i lui, zâmbind scurt.
Observând că tânărul era destul de cuprins în lectură şi începu să-şi înşire şi ea ideile pe coala de hârtie. Scria exagerat de repede, deşi nu era presată de timp. Pentru dânsa acest lucru era o obişnuinţă.
În scurt timp termină, şi începu să realizeze câteva schiţe, care i se părură din ce în ce mai bune.

Surâse discret când văzu acel ”THANKS” pe coala de hârtie. Închise ușor ochii și înclină capul în semn de ”nici o problemă” sau ceva de acest gen. Cum deschise înapoi ochii, privirea fu fixată asupra lecturii, însă imediat o mută către bibliotecară atunci când o auzi ridicând tonul. Probabil că erau ”derbedei” ce tot o necăjeau și făceau deranj prin bibliotecă. După capul lui, cred că i-ar fi cotonogit bine! Dar nu se obosea de data asta... defapt, nu se obosea mai mereu la lucrurile de genul ăsta.
Scutură din cap ca și când s-ar fi trezit dintr-o visare și o privi scurt pe fata din fața lui, mai ales la acel spor pe care-l avea la scris. Zâmbi discret în colțul gurii și își așeză mai bine cartea în brațe.

Finisase totul şi ridică caietul în aer, privindu-şi mândră munca. Era singurul lucru la care ţinea cu adevărat. Pasiunea ei pentru arta vizuală era tot ce-i rămase...
Oftă scurt şi strâmbă din nas, apoi surâse subtil când zărise privirea lui aţintită asupar ei. Îi întinse caietul şi pixul, după ce rupse lucrările ei, şi vru să se ridice, dar îi fu tăiată calea de un derbedeu ce fugea de bibliotecara nervoasă probabil.
- Hei...
Strigă scurt, dar nu îndrăzni să meargă mai departe de atât, când tânărului se întoarse către dânsa, privind-o ameninţător.

Când observă mica scenă în care acel tip se întoarse parcă amenințător spre ea, se ridică de pe scaun și își lăsă tot deoparte. Nu avea chef de scandal, dar cel mai înjositor lucru i se părea ca un idiot să se agațe de o fată pentru un motiv stupid, asta dacă s-ar fi putut numi ”motiv”.
Ca să prevină orice, păși către acel individ și-l trase brusc după el, la câțiva pași distanță. Jun Yeon purtă o mică conversație, în care tipul se înmuiase și ceru scuze fetei apoi își văzu liniștit de treabă.
- Ești bine? întrebă apoi tânărul când ajunse în dreptul ei, cercetând-o cu privirea.

Rămase profund impresionată de ajutorul pe care i-l acordase, şi se uită cu o oarecare teamă la tot ce se întâmplase între cei doi.
Îşi reveni când îl văzu pe el lângă dânsa. Surâse scurt, privindu-l cu recunoştinţă.
- De ce nu aş fi ?
Spune scurt, lăsându-şi chipul în jos.
- Mulţumesc, nu vreau să par nerecunoscătoare, dar nu era necesar să te deranjezi pentru mine. Nu mă las intimidată de astfel de persoane. Doar... m-am blocat.
Nici ea nu ştia de ce deveni atât de timidă de la un timp. Oftă scurt, ridicându-şi ochii spre el, zâmbind.
- Aş vrea să îţi mulţumesc. Pentru tot... Uhm, te las să-ţi continui lectura, iar dacă ne mai revedem, te rog să-mi spui dacă există ceva ce aş putea face pentru tine.

O privi calm, chiar surâse discret când o auzi și în acest timp se rezemă ușor de marginea mesei. Timiditatea fetei îi plăcea într-un oarecare mod, unul plăcut de ciudat, dar îi plăcea.
- Stai liniștită. Nu era vorba de intimidare ci de faptul că urăsc acest lucru, când un nenorocit se leagă pur și simplu de o fată, dintr-un motiv stupid. spuse cu aceeași calmitate pe care o avea și în privire, schițând un mic zâmbet pe chipul alb. Iar cu lectura, stai liniștită, a fost de-ajuns cât am citit pe astăzi. Și nu-i nevoie să faci cine știe ce lucru pentru mine! adăugă după un scurt timp, ciufulind-o ușor. Da, îi plăcea să facă asta , i se părea amuzant, copilăresc dar și drăguț din punctul lui de vedere, deși putea să fie enervant pentru unele persoane.

- Mă îndoiesc că i-am dat vreun motiv... Chiar şi unul stupid.
Surâse scurt, încercând să-i evite privirea. Nu schiţase vre-un gest când tânărul îi ciufulise părul, căci nu-i displăcu, dar nu vroia să arate asta.
- Te invit...
Se opri brusc, înroşindu-se inevitabil, când îşi dădu seama că tocmai vroia să-l invite la o cafea. Nu făcuse asta niciodată şi i se păru ciudat că îndrăzni acum cu atâta uşurinţă.
Oftă subtil, muşcându-şi buza inferioară. Îşi lasă chipul în jos, întorcăndu-se pe călcâie, vrând să o ia la fugă...

O privi atent în timp ce vorbea, observând că se opri la ”te invit..” . Era curios ce dorea să spună până la capăt, spera ca el să nu fi făcut ceva ce să o deranjeze. Atunci o prinse delicat de braț când Eun Wook dorea să plece și o privi la fel de atent și pătrunzător ca până acum, surâzând discret când îi văzu chipul roșu.
- Să știi că nu pap pe nimeni. Spune-mi ce ai de zis! îi zâmbi cu căldură, întorcând-o ușor cu fața spre el, astfel încât să-l privească, așa cum îi plăcea lui - ca cineva să-l privească în ochi atunci când vorbea cu ea.

Oftă scurt, dar subtil, privindu-l cu neîncredere.
- Mă gândeam să te invit la masă...
Spuse repede, reuşind să se bâlbâie puţin, dar o soase la capăt.
- Adică, ... vreau să-ţi mulţumesc... Invitându-te la masă... Dacă vrei...
Îşi plimbă privirea prin jur, încercând să evite alt contact cu dânsul, crezând că nu va rezista.