Courage to love.

O seară plăcută, dar de care nu a apucat să profite. Şi motivul fiind noua sa pisicuţă, Gumiho. Îi cumpărase o pungă mare cu mâncare pentru ea, pe care a pus-o în pod. Orele trecuseră dar ea nu-şi dădu seama că trebuie să mai dea şi de mâncare pisicuţei, până când aceasta a început să miaune destul de tare şi să facă praf tot prin bucătărie. Atunci şi-a dat seama ce se întâmplă de fapt. A ieşit din camera sa îmbrăcată în nişte pantaloni albi scurţi şi un maieu de aceeaşi culoare, şi o luă la fugă către pod. Urcă scara atentă, dar nu reuşi decât să cadă imediat când urcă pe a treia treaptă.
-Auci, îşi zise frecându-şi locul lovit şi apoi încercă din nou să se urce, de data asta reuşind. Ajunsă acolo începu să caute punga cu mâncare, care părea că a înghiţit-o pământul. Bitches, cine mi-a furat punga cu mâncare de pisici? întrebă, dar neprimind un răspuns, s-a încruntat şi continuă să vorbească singura. FINE! Be that way. A început să caute, aruncând unele lucruri jos. Şi-aşa erau prea multe aşa că trebuia să facă "curăţenie" cineva, nu? Ea era aceea.

Se află de ceva timp în pod, încercând să găsească una dintre vechile lăzi ce conţineau costume din epoca victoriană. Nu reuşi să găsească mare lucru până acum, doar o oglindă şi câteva cărţi vechi ce descriau acea perioadă.
Oftă scurt şi vru să se îndrepte spre ieşire, dar auzi un zgomot straniu, iar asta o făcu să reacţioneze oarecum stupid. Se ascunse în spatele unor fotolii acoperite de cearşafuri, privind-o pe tânără ce tocmai urcă scările, bolborosind.
A surâs scurt, analizând-o. Observând punguţa ce probabil era cea căutată de dânsa, a luat-o între degete, ieşind din ascunzătoare şi îndreptându-se silenţios către tânăra ce devasta locul în voie. O atinse uşor pe umăr, pregătindu-şi un zâmbet călduros.

Era atât de concentrată în aruncatul lucrurilor de acolo că nu mai auzi niciun zgomot. Doar înjurăturile sale. Părea inocentă, da, dar dacă ajungeai să o cunoşti, nu era chiar atât de inocentă. Cel mai probabil ştie mai multe înjurături decât o persoană care a trecut prin toată viaţa. Aşa era ea. Şi era al naibii de rea uneori.Uneori.
În scurt timp se simţi atinsă pe umăr şi se întoarse rapid, privind în jur, până când întâlni privirea fetei. Se speriase, da. Oh, orgoliul meu.
-Da?
Adoptă un zâmbet inocent pe chip şi o privi în ochi, dorind să îşi dea seama ce voia să îi zică. Trebuia să zică ceva, nu? Altfel, de ce o atinse pe umăr? Trebuia să fie un motiv, iar ea trebuia să afle.

Renunţă pentru moment la zâmbet, care i se păru cam inutil. Îi înaintă punga, fără a adăuga şi altceva. Surâse subtil, înclinându-şi chipul într-o parte, încercând să pară prietenoasă.
- Nu ai pentru ce.
Spune asta şi vrea să se îndepărteze de ea, simţindu-se oarecum incomodă. Nu ştia de ce vorbise atât de indiferent...

I se părea puţin, dar puţin stranie fata. Adică, îi dădu punga şi plecă deja? Oh no no, nu o va lăsa să plece aşa uşor. Nu până când nu va afla cum o cheamă.
-Mersi, zise mai în şoaptă şi o privi puţin uimită. Era atât de frumoasă, încât aproape credea că e un vis sau ceva de genul. Chiar era frumoasă, mult mai frumoasă decât ea, sau cel puţin aşa credea ea.
-Cum te cheamă? întrebă într-un final, păstrându-şi zâmbetul inocent şi drăguţ pe chip. Era curioasă, şi în plus, dorea să-şi facă mulţi prieteni aici.

Se opri brusc la auzul întrebării, întorcăndu-se bine-voitoare pe călcâie, către dânsa. Surâse subtil...
-Eun Wook.
Spuse scurt, apropiindu-se de tânără. O analiză sumar, timp în care aştepta să se prezinte şi ea. Îi se păru exagerat de drăguţă, defapt, mai mult de atât. Avea o strălucire aparte, puţin copilărească, dar i se potrivea.
Zâmbi din nou, oprindu-se la o distanţă rezonabilă de tânără.

Oh, până şi numele e frumos. Ce naiba, numai fete frumoase a văzut pe aici. Dacă ar fi şi băieţii aşa cum e ea, toate fetele acum ar fi fericite. Clar! Îi veni să chicotească şi chiar aşa făcu, căci nu mai complimentase în gândul ei aşa mult o fată. De obicei făcea asta doar când vedea băieţii, dar la fete nu. Spunea doar că e drăguţă şi atât, dar ea chiar era frumoasă. Prea, prea frumoasă. Atunci îi veni în minte un vers de la o melodie şi dintr-odată se trezi cântând.
-Beautiful, sexy, hot, pretty. Oh nu, nu. Eu sunt Ji Yeon,încântată!, se prezentă mai apoi, dându-şi uşor cu palma peste frunte. Nu dorea să zică acele patru cuvinte, părea ciudat. Cine-ştie-ce credea acum fata despre Ji Yeon. Nu era lesbiancă, okay? Nu era atrasă de fete, deci asta trebuia să ştie şi Eun Wook.

Îşi mări ochi instantaneu la auzul vorbelor rostite de tânără, apoi surâse scurt, muşcându-şi mai apoi buza inferioară, pentru a nu râde.
- Te-ai caracterizat bine...
Spuse ironică, zâmbind bine-voitoare.
- Frumos nume, Ji Yeon. Şi eu sunt încântată să te cunosc...
Privi puţin în jur, apoi reveni cu atenţia asupra tinerei.
- Ce cauţi aici ?

O bufni râsul, lăsând să se audă acesta în încăpere, răsunând în fiecare colţişor, dar râse şi mai tare când auzi că se caracterizase bine. Really, Eun Wook, really? Chiar nu vezi că e vorba despre tine? Trist, foarte trist.
-De fapt era vorba despre tine, la la la, începu să fluiere şi reveni la expresia de mai devreme, având un zâmbet drăguţ pe chip. Mulţumesc, îşi plecă uşor capul, arătând respectul faţă de ea. Părea mai mare, aşa că, trebuia să o respecte, nu? Sau poate se înşela. Poate era cât ea, dar părea destul de matură pentru şaptisprezece ani, nu? Uite-te la Ji Yeon, ea pare chiar de douăsprezece ani cu comportamentul său.
-Păi, căutam mâncarea pentru pisici, având în vedere că mi-am luat o pisicuţă. Dar tu?

Surâse la fiecare cuvânt şi gest al ei, urmărind-o cu atenţie.
- Lucrez la un proiect şi căutam nişte materiale, dar nu am reuşit să găsesc ceea ce mă interesa, din păcate...
Oftez lung, privind în jur, nemaiştiind ce am făcut cu oglinda şi acele rezumate. Am mărit ochii, lăsându-mi capul în jos, privind podeaua cu ironie şi o urmă de ură.